vineri, 23 iunie 2017

O istorie secretă a Țării Vampirilor. Cartea Pricoliciului - Adina Popescu




De Adina Popescu citisem Povestiri de pe Calea Moșilor, care m-a cucerit prin tonul natural și plin de umor, apoi am cunoscut-o pe autoare când i-am luat un interviu despre biblioteca personală. La despărțire, am primit în dar Cartea Pricoliciului, primul volum al trilogiei O istorie secretă a Țării Vampirilor. Am sărit în sus de bucurie (bine, doar în interior), pentru că aveam cartea pe lista de dorințe, auzisem păreri foarte bune despre ea și eram tare curioasă să o citesc. Adina m-a avertizat: „Trebuie să ai răbdare până treci de primele 60 de pagini. Așa mi-au spus mai mulți cititori, că începutul e mai greu.” A rămas ca după lectură să-i spun o părere sinceră, cu bune și cu rele. Am avut ceva emoții, recunosc, pentru că încerc să fiu un cititor cât mai obiectiv și să nu trec sub tăcere aspectele care mi-au plăcut mai puțin sau chiar deloc. Dacă nu-mi va plăcea cartea?

vineri, 16 iunie 2017

O căutare - Ligia Ruscu




După trei ani de la debutul cu O dimineață la vânătoare (un roman despre viața în Țara Românească pe la 1830, care mi-a plăcut foarte mult), iată că Ligia Ruscu publică un nou roman de mari dimensiuni, prin care își surprinde cititorii: O căutare este nici mai mult, nici mai puțin decât... un basm pentru adulți. Despre O dimineață la vânătoare s-a spus că a revitalizat romanul istoric autohton; de data aceasta, O căutare readuce pe scena literară basmul, prin intermediul unei narațiuni care depășește cu mult atributele legate de amploarea și de complexitatea genului. Sper să nu mă înșel prea mult dacă spun că literatura noastră contemporană avea nevoie de o astfel de carte, în care miturile și legendele românești să fie scuturate de praf, îmbrăcate în straie noi și prezentate cititorilor adulți într-o narațiune proaspătă și antrenantă, care-i poate atrage și pe cei ce, de regulă, nu gustă poveștile fantastice.

marți, 13 iunie 2017

Un bărbat pe nume Ove - Fredrik Backman




Când am citit Un bărbat pe nume Ove în limba engleză, m-am mirat că încă nu a fost tradus la noi, căci romanul lui Fredrik Backman este taman genul acela care prinde foarte bine la cititori: are o poveste interesantă care te poartă între râs și tristețe, este ușor de citit, fără a fi o carte superficială, este destul de bine scris, fără a avea pretenția unei stilistici înalte, are mult umor și un protagonist memorabil, de care e imposibil să nu te atașezi, chiar dacă el, în esență, detestă oamenii și este unul dintre cele mai asociale personaje pe care le poți întâlni în literatură. Ove mi-a amintit un pic de Ebenezer Le Page din romanul omonim al britanicului Gerald Basil Edwards, o altă carte pe care mi-aș dori să o văd tradusă la noi. Iar dacă ați gustat Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry, cu siguranță veți citi cu plăcere și cartea asta (există chiar unele similitudini între Harold și Ove).

miercuri, 7 iunie 2017

Jurnal de lectură - iunie




Când am început acest jurnal de lectură, am făcut-o cu gândul să scriu în el regulat, de-a lungul întregii luni, exact cum ar trebui să fie un jurnal. Până acum, n-am reușit să mă țin de planul inițial, așa că am scris cam toate textele odată, la finalul lunii. Cum iunie se arată ceva mai lejer, voi încerca să notez la timp câteva rânduri despre cărțile pe care le citesc sau despre alte întâmplări cu temă literară. Voi completa jurnalul periodic cu tot ce-i demn de menționat, și poate că uneori mă voi abate puțin de la tema strict livrescă, dar sper să fie cu iertare. 

(va urma :D)


20-23 iunie

Avansez încet, dar cu mare plăcere, prin Obosit de viață, obosit de moarte. Nu mi-e prea clar când voi ajunge la final, pentru că sunt abia la pagina 291, dar nu mă grăbesc (și nici timp de lectură nu prea am), ci savurez pe îndelete proza lui Mo Yan. În paralel, am început o carte pentru copii (Pălăria vrăjitorului, de Tove Jansson), din care citesc la plimbarea cu Bruno, adică 20 de minute dimineața, 20 de minute seara. În felul ăsta, povestea durează parcă mai mult, iar cele 164 de pagini se lungesc timp de o săptămână. E prima mea întâlnire cu mominii și-i mulțumesc tare mult traducătoarei pentru că mi-a stârnit curiozitatea: aventurile personajelor create de Tove Jansson sunt absolut încântătoare, plus că sunt însoțite de ilustrații foarte simpatice. E o carte care mă bucură nespus și îmi aduce invariabil un zâmbet uriaș pe buze. Dacă ar fi să scriu vreodată cărți pentru copii, așa mi-aș dori să scriu. 

Aseară am dat peste un pasaj în care este pomenită Noaptea de Sânziene - tare m-a amuzat. :)

Ia să vă pun și niște muzică: o descoperire recentă (cu Avishai Cohen, unul dintre preferații mei - o altă piesă aici) și o piesă care-mi plăcea foarte mult în adolescență, de care mi-am adus aminte zilele astea (Bjork, Come to me).
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...